2 dec. 2010

In asteptarea lui Mos Craciun :)

Noua ne place tare mult Craciunul si mai ales de Mos Craciun. Si cum nu mai avem rabdare, ne-am pus pe dansat!

MAMI, TATI SI ANAMARIA - primul Craciun impreuna si deja dansam



MAMĂ ŞI NANĂ ÎN ACELAŞI TIMP + CEI 2 VERISORI



CEI 2 VERISORI: ANAMARIA SI SABIN

19 oct. 2010

Anamaria - minunea noastra

Dupa 3 saptamani de la venirea micutei mele pe lume, adica pe 27 sept. 2010, in sfarsit starea de sanatate imi permite sa petrec mai mult timp la calculator.
Acum suntem bine...

Sa va arat puitul meu...cea mai frumoasa si cuminte fetita din lume!

aici avea doar 2 zileaici 3 saptam
aici 10 zile12 zile
Iar acesta este facuta astazi, la 3 sapt si o zi..are deja falcute :)

Atat deocamdata!
Cred ca voi reveni cu foto dupa botez!

Va doresc numai bine!

29 aug. 2010

Cu noutati din Grecia Antica :)


Dragii mei,

Cam tarziu cu noutatile, desi m-am intors de la cursul din Grecia pe 26 iulie, dar am avut de intocmit o gramada de rapoarte in legatura cu tot ce am vazut acolo, cu tot ce am invatat, cu tot ce am cheltuit, dar si cu tot ce voi face si cum voi aplica pe parcursul unui an tot ceea ce am invatat la acest curs. Si nu in ultimul rand, mi-am predat si lucrarea de gradul I, desi imi voi amana putintel gradul, cu vreo 2 anisori.

Ce sa va spun! A meritat tot stresul de a o lua singura la drum, cu o burtica de 7 luni, cu 2 bagaje, unul de 20 de kg si unul de 10 km, pe tren, in avion, pe feribot. M-am descurcat, cu ajutorul lui Dumnezeu si am avut astfel cea mai minunata experienta din cariera.

Nici nu stiu ce mi-a placut mai mult: Grecia cu turcoazul apei, cu templele ei ( 6 temple am vazut), cu hotelurile ei de 4 stele ( cele mai bune conditii), croaziera de la insula Aegina pe insulele Moni si Agkistri, mancarea greceasca, Sfantul Nectarie... sau faptul ca am interactionat cu inca 20 de colegi profesori din toata Europa si ca ne-am imprietenit, ca am lucrat pe echipe, ca ne-au predat cei mai buni profesori universitari din Grecia.... si de ce nu, faptul ca am putut contribui la schimbarea imaginii Romaniei in Europa.


Le-a placut la nebunie cand le-am cantat o doina din Bucovina, imbracata in costumul popular cusut de bunica mea si le-am dat cate un ou incondeiat (7 lei bucata x 25, dar a meritat efortul financiar), ca le-am prezenatat zona mirifica de unde vin... si atunci multi colegi si-au promis ca vor vizita si ei manastirile din Bucovina. Acum, nu stiu daca finlandezul sau islandeza vor ajunge vreodata in Romania, dar impt este ca macar au avut acest gand vreodata... Daca vreti sa auziti si doina pe care le-am cantat-o...



Ingerasului meu i-a placut la nebunie Grecia, mai ales inotul in apele limpezi si calde ale Greciei si cel mai mult intalnirea cu Sf. Nectarie cu care nu stiu ce-a vorbit, dar era foarte vioaie, dand din picioruse si mutandu-mi burtica dintr-o parte in alta. :)
Mai multe fotografii am pus pe pagina mea de Facebook http://www.facebook.com/album.php?aid=2236&id=100001419702776&l=e9dbeee5de

Va doresc o vara frumoasa, cat a mai ramas din ea, si voi reveni cu noutati, dupa ce micuta mea va veni pe lume!

14 iun. 2010

Noutati pentru prieteni

Dragii mei,

Va rog sa ma iertati pentru faptul ca m-am retras asa brusc de pe blog... si va multumesc pentru ca m-ati mai vizitat din cand in cand, interesandu-va de soarta mea.

Dupa aproape 4 luni de absenta sa va spun cate ceva despre viata mea noua...

Da!!! Viata mea s-a schimbat complet, odata cu vestea ca sunt insarcinata. E bebele pe care mi l-am dorit de vreo 2 ani si care a venit cu nevoia de a lua o pauza de la computer. Simteam ca e nociv, ca ma oboseste (tocmai ma lansesem intr-o campanie de scriere corecta pe blog), serviciul era stresant cu restructurari si picarea a 2 posturi, asa ca, am incercat sa ma feresc pe cat posibil de stres.

Acum, am intrat in vacanta! O mica vacanta pana cand vine fetita lu' mami! Pentru ca voi avea o fetita... si din nou spun ca e ce mi-am dorit. O s-o cheme Anamaria si deja vorbeste cu mami si cu tati prin suturi destul de puternice in burtica.

Bebele a venit deodata cu o bursa pe care mi-a dorit-o dintotdeauna. Asa ca, am obtinut o bursa de 1700 de euro in Grecia, timp de 8 zile, in iulie, un curs de perfectionare finantat de UE, unde ma voi intalni cu inca vreo 20 de profesori din toata Europa.
Lumea din jurul meu e disperata de faptul ca ma voi duce singura, insarcinata in 7 luni, cu avionul (de care, sincer, mi-e cam frica) in Grecia, dar eu tot ma duc! Fetita mea vrea sa vada Grecia prin ochii mamei ei... si o va vedea! Stiu ca va fi destul de cald 2 zile in Atena, dar apoi ne mutam pe Insula Egina inca 6 zile unde sper ca va fi mai suportabila caldura.

Sper ca v-am transmis si voua din fericirea mea si va doresc tot binele din lume si mult, mult optimism!

Alina

7 mar. 2010

Ziua mea nu e chiar ziua mea!



Intr-adevar, ziua mea - pentru ca m-am nascut de 8 martie! - nu e chiar ziua mea, ci a tuturor femeilor si mamelor...si eu printre ele. Toata lumea primeste flori, felicitari, pupici..si eu pe acolo, dar la gramada. :)

Stiu ca inca de cand eram mica, la gradinita, 8 martie era pentru mine ziua in care serveam pe toate doamnele care intrau in sala de grupa cu bomboane de ciocolata, pentru ca asa ma punea d-na educatoare, iar cand trebuia sa-mi servesc colegii, nu-mi mai ajungeau bomboanele! Ups!

Urmeaza serviciul, unde toate colegele sunt bucuroase ca sunt nascuta pe 8 martie pentru ca - ce bine! - se poate servi ceva, de ziua cuiva! Ca sa nu mai spun ca sunt d-na invatatoare, iar de ziua mea fac serbari pentru a le sarbatori pe mamele elevilor mei.

Sotul meu este si el bucuros ca scapa cu un singur cadou, dar am eu grija sa-l coste dublu :))). Mama mea, saracuta, este tare mandra de mine si mereu imi spune ca eu sunt cadoul ei de 8 martie - e o dulce, nu? - si vrea sa stea in umbra, dar am eu grija si sora cu fratele meu sa o umplem de flori.

Dar, sa stiti, ca-mi place ziua mea, n-as schimba-o pentru nimic in lume! E a mea!!!...si a altora.. si ce??? Mie imi place sa impart cu altii ceea ce am. De aceea, de ziua femeii si a mamelor in special, vreau sa impart cu voi faptul ca VOI FI SI EU MAMA!!!!! Voi avea un bebe... pe la toamna! :)

Va doresc o primavara fericita, fericita, fericita, asa cum este a mea!



28 feb. 2010

Martisorul in Bucovina


In sfarsit primavara!!!! Chiar daca inca nu e Ea in persoana, macar e cu numele. Martie e luna lui Martisor, plina de verdeata, de optimism, e luna in care toata natura se trezeste la viata, si eu... pentru ca e luna in care am aparut eu in viata :).

De 1 Martie, la noi in Bucovina, spre deosebire de restul tarii, martisorul este daruit baietilor de catre fete. De multe ori mi-am pus aceasta intrebare si mi-am raspuns tot eu: or fi moldovencele fete mai indraznete avand curajul sa-si marturiseasca interesul pentru un anume baiat, daruindu-i martisorul , ori poate ca or fi moldovenii mai grosi la obraz si atunci fetele pentru a-i indatora le ofera ele martioare pentru ca apoi, de 8 martie sa primeasca inapoi o atentie??? :)))
Oricum ar fi, aceasta e traditia pe care am incercat s-o adaptez putin in familia mea, iar sotul atunci cand primeste martisorul meu imi ofera un buchetel de frezii sau de zambile :)

Eu voi respecta traditia din zona mea si va voi oferi un martisor ecologic facut de mine impreuna cu elevii mei..pacat ca nu va pot trimite si mirosul de cuisoare, scortisoara si piper...pentru ca acestea sunt materialele pe care le-am folosit.

Sa aveti o primavara fericita!




18 feb. 2010

Flori de cires - Friday Flowers



In acesta vineri, vreau sa aduc primavara pe blog, ba chiar sa va invit la o nunta de flori :) Stiu ca e post si ca nu putem valsa, dar de cantat se poate :)

Fotografiile sunt realizate in prima zi de Pasti, in gradina Manastirii Dragomirna, un colt de rai, mai putin vizitat decat cunoscutele manastiri ale Bucovinei dar cu nimic la prejos decat ele.

Simt si acum mirosul florilor de cires....




17 feb. 2010

Amintiri dulci-amare


-->In seara aceasta dorul m-a cuprins ca niciodata, citind postarea unui prieten... Nu stiu ce faceti voi cand va cuprinde dorul, dar mie sufletul mi-a plans…. dupa bunica mea, dupa casa in care am copilarit, dupa cuptorul pe care ma incalzeam cand veneam de la sanius, dupa parul din fata casei pe care l-au uscat vecinii dupa moartea bunicilor, turnandu-i la radacina apa spurcata cu scopul de a vedea mai bine in drum, dupa neputinta de a-i respecta dorinta bunicii pe care mi-a lasat-o cu limba de moarte – aceea de a nu vinde casa ei la care tinea asa de mult si pe care i-o lasase mostenire mama ei. Casa nu era un palat sau vreo vila, însă casa mare (sufrageria) era de o frumusete nemaiîntâlnită...soţul meu când a intrat prima data a spus ca e albastru de Voroneţ :)
Bunica mea era mai mult decât bunica mea..ii spuneam “mamă”, pentru ca ea ma crescuse de mică atunci când mama mea trebuia să plece la serviciu inca de cand aveam eu trei luni, acolo am crescut, in toate vacantele, am invatat să iubesc si sa cunosc natura, sa simt firul ierbii, baterea de aripi a unui fluture, dar mai presus de toate am invatat sa iubesc satul romanesc.
Ce mândră era bunica mea atunci cand mergeam împreună la hora din sat - pentru că aşa se cădea ca fata să nu meargă singură - si eu mă prindeam în hora noastra moldoveneasca, ...imi spunea ca sunt din jocul ielelor… zburam, nu alta. Ea m-a invatat cum sa simt muzica , cum să îmi mişc picioarele si sufletul după suişul şi coborâşul ritmului. Era ca un joc al ielelor, odata ce intrai in el te acapara, iti crea o stare de nebunie…cine a jucat-o, nu o uita niciodata: mainile erau cele care ne tineau stansi la un loc, prinsura facându-se la spate, iar mainile se prindeau ca intr-un căuş…
Despre cântecele ei şi ale moşului meu am povestit mereu şi voi povesti cate zile voi avea şi voi putea cânta. De fapt, la noi în familie nu există zi in care să nu ne întâlnim si să nu cântăm câte ceva….acum ne-a rămas mama care cântă şi ne invaţă şi pe noi versurile pe care ni le amintim ca prin vis că le cânta mosul meu.
Uite ca bucuria amintirii acelor timpuri mi-a cuprins incet sufletul şi pot să trec mai usor peste amărăciunea pierderii casei bunicii… am pierdut-o astă vară, cand toti cei 7 frati s-au adunat de prin toata tara cu scopul de a vinde o biata casa taraneasca pe care au luat o suma derizorie…. Mi-ar fi vandut-o mie dacă aveam banii, dar nu i-am avut…. :(, asa ca au cumparat-o tot vecinii.
Tristetea, neputinta... te coboara, iar eu vreau sa am sufletul sus, pentru ca atunci când o veni timpul, sa-i pot explica bunicii, acolo sus, neputinta mea...

13 feb. 2010

Ziua iubirii



Eu sunt o fire conservatoare, iubesc tot ceea ce-i romanesc... iubesc primavara cu martisorul ei, 8 martie, mai ales ca e o zi speciala pentru mine, babele, si tot ceea ce ne reprezinta pe noi ca popor.

Maine e in 14... 14 februarie, o zi in care multi oameni sarbatoresc ZIUA IUBIRII. Multi spun ca acesta zi ar fi pe 24 februarie, desi nimeni nu a amintit despre Dragobete decat atunci cand 14 februarie a luat amploare in toata tara.
Eu nu auzisem de Dragobete, cel putin nu in zona Bucovinei in care am crescut eu, iar aceasta traditie cu 24 februarie nu s-a mai tinut de multa vreme, e fiind inlocuita de celelalte sarbatori care incep in luna martie.

De obicei nu permit imprumuturi sau kitsch-uri, insa mie imi place ziua de 14 februarie..nu stiu de ce, are ea o vibratie aparte, si cred ca nici nu are cum sa nu iti placa o asemene sarbatoare atunci cand atatea inimi isi marturisesc iubirea deodata....e o energie pozitiva care se simte, pe care nu ai cum sa o ignori. Iar cum spuneam si alte dati, daca e sa ne unim in lucruri pozitive, atunci vin si eu. ;)

Daca este ceva ce ma deranjeaza la acesta zi este ca s-a ajuns la o comercializare a sarbatorii, si nu ma refer aici la flori sau cutii cu bomboane, ci la tot felul de flori de plastic si inimioare rosii, sclipicioase. Dar cred ca tine de orice cuplu daca vrea sa cada in kitsch sau vrea sa fie original.

In rest,
IUBITI-VA MULT!
Iubirea este aripa data de Dumnezeu sufletului, ca sa urce pana la EL, iar cum cu o singura aripa nu prea ai cum zbura, este nevoie de doua...aripi, suflete, inimi...

12 feb. 2010

Flori de camp - Friday flowers




Scriu pe fuga deoarece trebuie sa plec la serviciu. Dar inainte de a pleca vreau sa-mi infrumusetez atat mie, cat si voua, ziua de vineri.

Daca e vineri, atunci sunt florile mele!

Astazi voi pune un buchet de flori de camp - printre cele mai frumoase buchete primite vreodata - de la niste prieteni-elevi din Maramaures si Botosani care au venit in vizita, la scoala mea, iar in drum s-au oprit si au cules un frumos buchet de flori de camp... pentru mine...:)

8 feb. 2010

Cele 10 porunci!


Mariana m-a determinat să-mi fac o scară proprie a celor 10 porunci după care îmi ghidez viaţa. Mărturisesc că nu mi-am propus niciodată acest lucru, deşi am nişte principii pe care le respect şi peste care nu aş trece niciodată.

Cel mai tare urăsc minciuna şi apoi prostia. Dar cred că mai degrabă aş ierta un ignorant decât un mincinos.

Toate poruncile mele încep afirmativ, negaţia nu are ce cauta în viaţa mea, Nu-ul este distructiv, atrage după sine negativism şi rău. V-aş recomanda şi vouă la fel.

Aşadar, să încep:



1. Iubeşte viaţa, oamenii, natura şi pe Dumnezeu, tatăl tuturor! Iubirea te înalţă.

2. Iartă pentru că răzbunarea îţi macină sufletul!

3. Spune întotdeauna adevărul, indiferent de consecinţe!

4. Fii milostiv, pentru că de unde dai, de acolo vei primi, şi nu cât ai dat, ci înzecit!

5. Gândeşte pozitiv! Eşti ceea ce gândeşti!

6. Fii recunoscător pentru ceea ce ai! Nemulţumitului i se ia darul!

7. Priveşte întotdeauna jumatatea plină a paharului! În orice dramă există o parte bună a lucrurilor..încercă să o vezi!

8. Roagă-te! Rugăciunea este aripa sufletului care îl ajută să se înalţe, să se bucure, să vibreze!

9. Comunică! Doar comunicând poţi să-ţi exprimi opinia, nu aştepta ca celălalt să-ţi ghicească gândurile!

10. Cinsteşte-ţi poporul, pământul în care te-ai născut, tara ta! Hulirea lor înseamnă hulirea propriei fiinţe!


Cam acestea ar fi poruncile după care viaţa mea se desfăşoară. Nu ştiu dacă le-am pus chiar în ordinea importanţei lor. Mie mi se par toate importante.

Sunt principiile mele, dacă vă plac, înseamnă ca va place de mine, de sufletul meu! :)


Dau mai departe această tăbliţă a celor 10 porunci următorilor prieteni:

Tasha
Dan Ioaniţescu
Elena
Mariana Hera
Ionela

6 feb. 2010

Despre femeie...

Am preluat provocarea de la Tasha, aceea de a prezenta femeia...
Şi pentru că este o provocare, voi încerca să vă vă provoc şi pe voi la o discuţie despre rolul femeii în viaţa bărbaţilor.

Eu sunt o femeie norocoasă....fericită, iubită, respectată, independentă şi foarte puternică. Niciodată n-am vrut să depind de un bărbat, chiar dacă acel bărbat mă iubeşte ca pe ochii din cap... cam de vreo 14 ani :) Cred că de aceea mă şi iubeşte aşa...pentru că sunt pe picioarele mele.
Din păcate, viaţa nu e roz pentru toate femeile, sau rozul nu ţine mult şi viaţa le ia pe nepregătite. Mă includ şi pe mine aici, pentru că nu ai de unde să ştii ce-ţi rezervă viaţa.... de aceea trebuie să ai, acolo, şi rezerva ta, şi nu mă refer aici la rezerva financiară, cât la cea sufletească.

Am ales ca model versurile scrise de Adrian Păunescu, în interpretarea magnifică a Tatianei Stepa... "Durerea femeiască"
Este mult adevăr în aceste versuri, dar mai există o parte fericită... probabil e o altă poezie :)))
Probabil, bărbaţii vor sări în ajutorul lor, nu vor fi de acord, vor vocifera... aştept păreri!

Dau provocarea mai departe, tuturor vizitatorilor mei, fie femei, fie bărbaţi care vor să elogieze femeia.

Update:
Am observat ca melodia e cam dura si nimeni nu vrea sa spuna o parere... asa ca o voi schimba cu o melodie optimista, cantata de Andra. :)



4 feb. 2010

Să ne-auzim corect!

După articolul de ieri despre i-urile la verbul A FI, am primit o solicitare de a arăta concret scrierea şi la celelalte verbe terminate in "i", adică la conjugarea a IV-a.

Regula este aceeaşi:
- la viitor şi la condiţional-optativ se scriu cu un singur "i",
- iar la conjunctiv cu doi de "ii". La aceste verbe apare si timpul prezent, pers a II-a sg, unde scrierea este tot cu doi de "ii".

....................... A CITI...............A ŞTI...............A VENI

prezent......... tu citeşti............tu scrii..............tu vii

viitor............ eu voi citi...........eu voi scrie........eu voi veni
........................tu vei citi........... tu vei scrie........tu vei veni
........................noi vom citi........noi vom scrie...noi vom veni

cond-opt.....eu aş citi.............eu aş scrie........eu aş veni
........................tu ai citi..............tu ai scrie..........tu ai veni

conjunctiv...tu să citeşti........tu scrii..........tu vii


3 feb. 2010

Afla-ti modelul in viata!

Cine este modelul tău?


Încearcă asta fără să te uiţi la răspunsuri:

1. alege numărul favorit între 1 - 9
2. înmulteşte-l cu 3
3. adună 3
4. ce rezultă înmulţeşte, din nou, cu trei 3 (aştept până îţi iei calculatorul)
5. ar trebui să ai un număr cu 2 sau 3 cifre
6. adună cifrele din numar.
Dă pagina mai jos.........











Acum, uită-te la lista de mai jos ca să vezi care este MODELUL tău :

1. Albert Einstein


2. Nelson Mandela

3. Margaret Thatcher


4. Tom Cruise


5. Bill Gates


6. Gandhi


7. Brad Pitt


8. Adolph Hitler


9. Carpe diem!


10. George Washington


Da, ştiu! Am acest efect asupra oamenilor! Într-o zi vei fi şi tu ca mine. Să nu aspiri la ceva mai puţin.


PS: Nu mai alege numere diferite. Sunt idolul tău, obisnuieşte-te cu ideea!!! :)))))

Să ne-auzim corect!

Scrierea cu "i", "ii" sau "iii" dă bătaie de cap multora. De obicei, nu prea există reguli care pot fi urmate, ci scrierea cu "i" se simte, este vorba despre simţul limbii pe care îl ai sau nu.

Astăzi voi încerca să prezint verbul A FI...ori A NU FI :))))))))

Forma din dicţionar a verbului, adică infinitivul este A FI, cu un singur i
Si pentru că viitorul şi condiţional-optativul se formează cu forma de infinitiv a verbului, înseamnă că la aceste moduri vom avea FI cu un singur I.

Mulţi se vor întreba ce înseamnă modul viitor sau condiţional-optativ????
Lămurim imediat:

VIITOR............................................ Condiţional-optativ
eu voi fi................................................... eu fi
tu vei fi ....................................................tu ai fi
el, ea va fi ...............................................el, ea ar fi
noi vom fi .............................................. noi am fi
voi veti fi ................................................voi ati fi
ei, ele vor fi ei, .......................................ele ar fi

A se observa fi cu un singur i!!!

Când scriem verbul a fi cu doi de ii?????

La modul conjunctiv, verbul a fi primeşte ii... dar nu la toate persoanele!! Modul conjunctiv se formează cu conjuncţia:

eu să fiu......................... noi să fim
tu să fii................... voi să fiţi
el, ea să fie ....................ei, ele să fie


Pentru cunoscători
:

la imperativ:
Fii atent!
Nu fi atent! - la negativ, se scrie cu un singur i O greşeală foarte frecventă!!!


SĂ NE-AUZIM CORECT!!!!!!!


1 feb. 2010

Să ne-auzim corect!

Am întâlnit de multe ori cuvântul VROIAM. Însă acest cuvânt nu există pentru că provine din două verbe: a vrea şi a voi.

Astfel că, fie ne hotărâm şi spunem VREAM, fie spunem VOIAM, nicidecum VROIAM pentru că le combinăm pe cele două.

Voiam să te sun.
Vre'am să vin la tine. ( un a lung)

Să ne-auzim corect!

27 ian. 2010

Să ne-auzim corect!!


Eu sunt o mare apărătoare a tot ceea ce-i românesc şi în mod special a limbii române corecte. Am foarte mulţi ani de gramatică în spate şi mulţi elevi pregătiţi pentru admitere la liceu, facultate şi, în ultimii ani, la Şcoala de poliţie de la Câmpina. Sunt foarte multumită de politiştii mei care scriu corect. :)

De când am intrat în lumea blogului, am observat multe greşeli de scriere, însă nu am îndrăznit să le corectez, nefiind un site cu caracter didactic. Chiar deunăzi am citit pe un blog un comentariu care amintea că "Prutenu" nu mai e, deci poate scrie cum vrea... :(

Am ajuns în punctul în care, după multe luni de tăcere şi "muşcături de limbă" şi la propriu şi la figurat, :))) să iau atitudine şi să ajut într-un fel la scrierea corectă a limbii române!
Mai era un domn profesor, însă are şi dumnealui greşelile sale, aşa că a mai pierdut din respectul meu. Eu nu spun ca n-oi avea şi eu, dar pe ce am studiat, sunt foarte sigură!

Începând de astăzi, voi prezenta pe blogul meu, cât şi pe 100ro, o regula de scriere, axându-mă pe greşelile frecvente!

Astăzi:

Verbul A PLĂCEA:

Cum ne arată şi forma din dicţionar, verbul este a plăcea şi nu a place.

Deci, spunem:
mi-ar plăcea
ţi-ar plăcea


La fel procedăm si la:
Dacă ar apărea .... şi nu .... dacă ar apare
Mi-ar displăcea
.... ..... mi-ar displace
Mi-ar părea rău.. ---mi-ar pare rău
Aş tăcea.... şi nu .... aş tace

Pentru cunoscători, toate sunt verbe la conjugarea a II-a :)

S-ar putea ca 90% dintre cei care citesc să ştie aceste lucruri, dar merită ca pentru cei 10%, să le reamintim tuturor!

Să ne-auzim corect! :)

20 ian. 2010


E iarna! Iubesc iarna!
La mine pe blog e o iarna albastra :), dar e totusi o iarna grea. La noi ninge de trei zile incontinuu, incat masinuta mea nu se mai vede din zapada si trebuie sa dau zapada de pe ea din doua in doua ore, ca nu cumva sa se afunde sub greutatea zapezii :))))))... ca doar o pana imi lipseste!

Daca masinile circula cu greu, nu acelasi lucru pot spune despre sanie! Ce tare mai aluneca! Si mai ales cand e trasa de masina! Ihuuuuu!
Aseara am luat iar drumul zapezii, la vale cu viteza gandului, iar la deal cu viteza masinii care urca un deal abrupt si scoate un fum gros inecacios...dar cine il mai simtea!!!! Adrenalina te face inconstient! Nici nu-ti mai pasa ca teava de esapament iti sufla direct in ochi si-ti murdareste geaca noua, sau ca funia saniei e prea scurta!
Zborul cu sania e fabulos!
Incercati! Merita!

17 ian. 2010

Grigore Vieru - lacrima lui Eminescu


"Daca visul unora a fost, ori este sa ajunga in Cosmos,
eu toata viata am visat sa trec Prutul."
GRIGORE VIERU

Inainte ca soarele sa apuna peste ziua lui Eminescu, "Sufletul Basarabiei" se pregatea sa plece pe drumul vesniciei. Destinul i-a fost fatal pe o margine de drum. Poetul Grigore Vieru se intorcea de la Cahul, o localitate din sudul Moldovei, unde participase la o ceremonie de omagiere a poetului Mihai Eminescu.
Nenorocirea nu intreaba pe nimeni! Vine si atat! Pe 18 ianuarie 2009, toti crestinii si-au impreunat mainile a rugaciune pentru sufletul marelui poet roman.

Nu am, moarte, cu tine nimic
Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc
Cum te blestema unii, vreau să zic,
La fel cum lumina pârăsc.

Dar ce-ai face tu şi cum ai trăi
De-ai avea mamă şi-ar muri,
Ce-ai face tu şi cum ar fi
De-ai avea copii şi-ar muri?!

Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc.
Vei fi mare tu, eu voi fi mic,
Dar numai din propria-mi viaţă trăiesc.

Nu frica, nu teamă,
Milă de tine mi-i,
Că n-ai avut niciodată mamă,
Că n-ai avut niciodată copii.


Amintirile din copilarie ale lui Grigore Vieru aveau fiorul dragostei de neam si de Dumnezeu:

"Eu sunt născut pe malul Prutului, pe lângă Rădăuţi-Prut. Biserica din sat era închisă, iar maica-mea, ca toate femeile de la ţară, deşi analfabetă complet, era o mare credincioasă şi, când venea Paştele, cocea pe ascuns pască şi făcea ouă roşii. Trebuiau sfinţite, dar unde să le sfinţeşti? Pe celălalt mal, la Miorcani, biserica funcţiona. La miezul nopţii se revărsa peste Prut zgomotul clopotelor din noaptea Învierii. Aşa sfinţea maica-mea pasca şi ouăle, în zvonul acelor clopote din satul Miorca­ni!"


S-a dus si poetul Grigore Vieru si parca de cand s-a dus mi-e dor si mai tare de el, scrierile sale ma fac sa lacrimez de fiecare data cand le citesc. Transmit atat de multa durere!

Grigore Vieru
Ion Aldea Teodorovici
Doina Teodorovici

Dumnezeu sa-i ierte, in veci, pe toti!

Cartea este cel mai bun prieten al tau?


Am primit o leapsha de la Tasha, de fapt am descoperit-o pe site-ul ei, bine-ascunsa, dar am gasit-o! :). Imi place deoarece este despre carti, carti adevarate, cu miros de padure si parfum de fragi si de mure :) Iti multumesc, Tasha!
Recunosc ca in ultima vreme citesc pe sarite! M-am apucat de "De vegehe in lanul de secara", insa o provocare de pe 100ro m-a facut sa recitesc jumatate din cartea lui Dan Puric "Cine suntem?", dar promit ca revin in lanul de secara :)

Cum am prins eu drag de carti? Nu face parte din leapsha, dar trebuie sa povestesc.
Eram prin clasa a V-a si mama mea o cititoare impatimita pe atunci ( citea cate o carte saptamanal) citea atunci o carte care mie - un copil de 11 ani - mi se parea foarte groasa, dar si foarte interesanta, mai ales dupa titlu: "Calugarul" - autorul nu-l mai stiu. Eu citeam doar povesti nemuritoare care stiu ca imi placeau grozav...
Am rugat-o pe mama sa-mi povestesca putin subiectul care mi s-a parut atat de captivant, incat am intrat in lumea romanelor citind o drama: calugarul chinuia copiii de care trebuia sa aiba grija :(

Au urmat apoi carti pe care le cumpara mama sa le citesca pentru ea, si le citeam eu prima :) De ce sa nu recunosc ca de multe ori neglijam invatatul pentru scoala, in favoarea cartilor.
Asa m-a prins tata, in clasa a VIII-a , cand in cele 2 ore zilnice de invatat pentru examenul de admitere pentru liceu, eu tineam caietul cu comentarii ca paravan, iar in interior avem "O viata" de Guy de Maupassant. Mama!!!! Ce-am mai luat-o! Si in ziua de azi imi scoate tata ochii!

Ce vremuri! Si cand ma gandesc ce greu ii determin eu pe copiii mei din clasa sa citeasca! Acum, fiind in clasa a IV-a, sunt cativa care au prins drag de carti si citesc romane intregi : "Singur pe lume", "Aventurile lui Tom Sawyer", carti care mi-au bucurat si mie copilaria. Dar asta doar dupa ce le-am povestit eu cele mai tari faze din carti si i-am facut curiosi :)))

Sa revin la leapsha:

1.Cand cititi, pentru a marca locul unde ati ramas cu lectura , folositi semne de carte sau indoiti pagina?!

Era o vreme cand le mai indoiam paginile, cartile nefiind ale mele, adica sa fie cumparate din banii mei, dar de cand investesc in carti, tin mult la ele si folosesc doar semne de carte.

2.Ati primit , in ultimul timp o carte drept cadou si , daca da , care a fost aceasta?
Da, am primit de la sotul meu cartea lui Dan Puric, dar si de la o prietena, continarea la "Jurnalul fericirii " de Steinhardt, "Daruind vei dobandi".

3.Cititi in baie?
In dus? Ca sa ud cartile mele? Nu!

4.V-ati gandit vreodata sa scrieti o carte si , daca da , care ar fi fost aceasta?
Am scris o carte impreuna cu alti invatatori din tara care se numeste "Carte frumoasa, pentru toti din casa", in care mi-am pus si eu cateva ganduri dar si cateva poezii de suflet.
In schimb am foarte multe articole publicate, mai mult articole pe teme de folclor, pentru ca m-a interesat acest domeniu.

6.Care este cartea preferata?
Cartea preferata ramane cartea adolescentei mele, "Scrisoare de dragoste" de Mihail Drumes. Au trecut 15 ani de cand am descoperit-o, cred ca am recitit-o de cel putin 10 ori, cu acelasi drag si suspans si am plans de fiecare data la fel de mult. Nu stiu de ce mi-a placut cartea asta asa de mult... probabil ca m-am regasit foarte tare in personajul feminin al cartii...

7. Va place sa recititi unele carti si care ar fi acestea?
Imi place sa recitesc carti! Toate! Nu o data, ci de "n" ori si nu ma plictisesc! Cateodata imi spun ca e ultima data cand recitesc o carte, pentru ca in timpul acesta as putea citi ceva nou... Nu pot! Ma simt bine recitind cartile care imi plac! Ma relaxeaza! Stiu ce urmeaza, nu sar peste capitole si nu ma plictisesc! Nu mi se intampla acest lucru si la filme. Nu pot sa vad un film de doua ori..nu pot. E ciudat, nu?

8. Ce parere ati avea despre o intalnire cu autorii cartilor pe care le apreciati si ce le-ati spune?
Cred ca le-as multumi pentru lumea pe care mi-au daruit-o! Dar, din pacate, sunt morti.

9. Va place sa discutati despre ceea ce cititi si cu cine?

Da!!!! Imi place, dar cateodata cei din jurul meu nu prea au timp sa ma asculte. Sotul lucreaza foarte mult, triplu cat mine ( ma refer la ore) si nu-l mai pot tine treaz ca-n bancul acela cu "Costica!!! Dormi?" "As dormi daca m-ai lasa!"
Asa ca ii povestesc mamei dar cel mai mult surorii mele care este o lenesa in a citi si atunci citeste prin povestirile mele. I-am povestit toate volumele din Mizerabilii ;) Cum citeam ceva, cum ii povesteam, sufeream amandoua, iar ea de abia astepta sa mai citesc cate ceva. :)

10. Care sunt motivele care va determina sa alegeti o carte pe care sa o cititi?
Cartile cu autori clasici trebuie musai sa le am in casa. Asa ca, deocamdata cumpar literatura universala. Dar cumpar si carti pe care mi le recomada prietenii : Imparatul Mustelor, de ex.

11. Care credeti ca este o lectura "obligatorie" , o carte pe care cineva trebuie sa o citeasca?
"Poezii", de Eminescu si "Amintiri din copilarie" de Ion Creanga. Cel mai mare poet pe care l-a ivit vreodata pamantul romanesc si care a fost prieten cu cel mai mare povestitor al romanilor, cei doi trebuie cititi de fiecare roman. Si am eu grija sa se intample asta, in clasele I-IV :)))

12.Care este locul preferat pentru lectura?
Imi place sa stau confortabil, pe burta ;), sub un cires, in gradina, sau daca nu in pat :)

13. Cand cititi ascultati muzica sau lecturati in liniste?
Poate merge si televizorul..nu ma deranjeaza pentru ca in momentul in care citesc, totul din jurul meu se transforma in realitatea cartii.

14.Vi s-a intamplat sa cititi carti in format electronic?
Da, in ultima vreme foarte multe. Desi nu e confortabil deloc...

15.Cititi numai carti cumparate sau si pe cele care sunt imprumutate?
Le prefer pe cele cumparate, ca sa le recitesc, dar era o vreme in care imprumutam foarte mult pentru ca nu-mi permiteam sa le cumpar.

16.O carte este pentru mine.....Cum ati descrie o carte?
O carte este un univers intreg, o detasare de cotidian, o alta lume. Nu fug de realitate, imi place viata mea, dar asta simt cand citesc.

Sper sa aveti rabdarea sa cititi cat am scris :), ca daca ma potrivesc, ma apuca ora 3 dimineata :)

Dau leapsha mai departe:
Elenei
lui Dan

15 ian. 2010

Ce ne uneste?

Ce ne uneste? - ma intreaba Elena...

Eu am descoperit de multa vreme internetul si in special abilitatile tehnice care m-au ajutat sa-mi creez 3 site-uri cu caracter didactic... am invatat totul singura, fara cursuri, fara profesor - pur si simplu le-am dat de capat :)
Insa blogging-ul l-am descoperit datorita lui
Oreste. Ii urmaream emisiunile iar el isi populariza blogul. Pentru a putea comunica cu el, mi-am creat si eu unul si am avut chiar privilegiul ca "maestrul" sa intre pe blogul meu pentru a-mi ura "Bun venit!"
Am descoperit acolo o comunitate foarte faina....eram un grup, fiecare membru cu pareri proprii, bine-argumentate, mai intervenea si Oreste...totul pana intr-o zi cand, Oreste,
"si-a luat jucariile" si a inchis accesul la comentarii, ba mai mult, le-a sters si pe cele pe care le daduseram noi, gandurile noastre, timpul nostru, unele dintre ele - adevarate pleadoarii gandite in detaliu...
Vreo 2 luni de zile fiecare " a bantuit" pe unde a putut si a stiut el, apoi ca printr-o minune, ne-am adunat iar, pe blogurile lui Dan Ionitescu, si iar au inceput dezbaterile foarte interesante si lungi....
Intre timp am cunoscut si alte persoane care mi-au placut..pentru ca, uneori, sufletul unui om se simte mai bine in scris, prin cuvinte, decat atunci cand il ai in fata, astfel ca numarul prietenilor mei virtuali de la care invat cate ceva, zi de zi, a crescut.

Ce ne-a unit pe noi?
- interesul pentru aceleasi lucruri;
- dorinta de nou
- nevoia de a comunica
- dialogul constructiv
- timpul liber

Va multumesc ca aveti rabdarea de a ma citi, ca ma vizitati, ca-mi trimiteti cate o leapsha, pe scurt
ca sunteti prietenii mei!

12 ian. 2010

Eminescu sa ne judece!


De avem sau nu dreptate,
Eminescu sa ne judece!

E noaptea de Crăciun. Spre miezul nopţii, când nu se mai aude niciun foşnet de-al oamenilor, vântul, paznicul ce veghează taina acestei nopţi, coboară pe un val de zăpadă un înger din înălţimea înstelată. E îngerul Crăciunului.

În fiecare an Dumnezeu îl trimite pe pământ cu daruri pentru copii. El intră din casă în casă şi se opreşte la căpătâiul fiecărui copil. Dintr-o privire îi citeşte şi îi cântăreşte sufletul, după care scoate din desagă darul hărăzit lui de Dumnezeu.

Prima dată a intrat într-o casă frumoasă cu ferestre mari. Într-o cameră curată şi caldă , între perne, dormea o fetiţă. Îngerul s-a apropiat de ea, a cercetat-o şi a scos din sac darul potrivit pentru sufleţelul său. După ce a binecuvântat-o i-a citit dintr-o carte cuvântul lui Dumnezeu:

-Ţie, pentru că nu te cerţi cu nimeni şi nu –ţi plac vorbele urâte, îţi dăruiesc PACEA. Inima ta va fi plină de pace în toată vremea. Oamenii se vor simţi liniştiţi lângă tine şi vei potoli multe furtuni din sufletele lor.

După ce a sărutat-o pe copilă pe fruntea , îngerul a zburat mai departe . A intrat în altă casă unde un băieţel abia aţipise. L-a cântărit şi pe el cu privire, a scos darul din desagă, l-a binecuvântat şi i-a citit şi lui din cartea cea groasă:

-Ţie, pentru că nu-ţi este frică de greutăţi şi alegi de fiecare dată ce este mai greu de făcut, îţi dăruiesc CURAJUL. Vei avea o inimă curajoasă şi nu vei şti ce este îndoiala. Oamenii te vor preţui şi se vor sprijini de sufletul tău când vânturile vieţii îi vor clătina.

După ce a terminat de citit , îngerul a plecat grăbit mai departe.

A intrat apoi în casa une fetiţe care adormise de numai căteva clipe..După ce i-a cântărit cu grijă sufleţelul, i-a scos darul potrivit, a binecuvântat-o şi i-a citit:

- Ţie, pentru că nu vrei să răneşti pe nimeni, nici măcar cu privirea,îţi dăruiesc BLÂNDEŢEA . Vei avea o inimă blândă ca o rază de soare şi vei alina multe suflete chinuite.

După ce a sărutat-o pe fruntea adormită , îngerul s-a grăbit spre alţi copii. La toţi le-a căntărit sufletul şi le-a lăsat daruri pe potriva lor. A dat unora ÎNŢELEPCIUNEA, altora BUCURIA, HĂRNICIA, ISTEŢIMEA ,MILA, CUMPĂTAREA, SMERENIA, NĂDEJDEA…şi câte şi mai câte daruri.

Într-un sfârşit a ajuns şi la ultima căsuţă. Era o casă simplă, ţărănească. A intrat încetişor într-o odaie. Acolo, într-un pătuţ cu cearşafuri curate, dormea adânc un băieţel. Avea fruntea înaltă, peste care se revărsau bucle negre şi moi, tâmpla străvezie şi gănditoare. Lumina palidă a lunii ce bătea în fereastră îi scălda chipul alb şi fraged ca floarea de cireş. Îngerul l-a privit încurcat. A vrut să-i cântărească sufletul dar n-a putut. Sufletul acestui copil era mult prea mare, atât de mare, că îngerul s-a speriat şi a tresărit, neştiind ce să înţeleagă. Oare avea el prin desagă vreun dar potrivit pentru acest copil? A căutat mai atent în tolbă şi a luat în mână ceva greu, greu de tot. A tras mâna afară şi când a privit ce era în palmă s-a cutremurat. A privit apoi fruntea albă ca laptele a băieţelului, buzele subţiri, obrazul fraged, umerii plăpănzi şi a suspinat. A supinat dându-şi seama că nici mintea lui de înger nu poate pricepe toate tainele şi judecăţile lui Dumnezeu. Tremurând uşor a îngenuncheat lângă pătuţul copilului şi i-a aşezat darul pe frunte. L-a binecuvântat de trei ori şi cu voce stinsă i-a citit cuvântul lui Dumnezeu:

-Ştiu cât de mare este suflerul tău. Ştiu că în el va încăpea o lume întreagă şi că în el vei vrea să cuprinzi chiar nemărginirea Mea. Ştiu că inima îţi va arde de iubure. Că îţi vei iubi ca nimeni altul neamul din care te-ai născut, că vei iubi toate frumuseţile făcute de Mine, că vei iubi râul, ramul, că vei iubi Biserica Mea, pe Maica Mea; ştiu că Mă vei iubi pe Mine. Şi pentru că te vei asemăna cu Mine în iubire, ţie îţi dăruiesc darul Meu cel mai de preţ; îţi dăruiesc SUFERINŢA. Întreaga ta viaţă va fi muiată în adâncuri amare de lacrimi. Chiar şi cei apropiaţi ai tăi, când îţi va fi cel mai greu, îţi va da să bei fiere şi otravă. Răni nevindecate şi nemângâiate vei purta în trup şi în suflet.

Îngerul s-a oprit o clipă, a suspinat şi a citit mai departe:

-Dar din acest adânc de suferinţă va creşte un tânăr mândru ce va arde în inima sa toate dorurile şi durerile neamului său. Va creşte un tânăr voievod ce va fi peste veacuri lumina neamului său. Iar când lumea nu va mai putea încape strălucirea ta, lumina ochilor tăi se vas tinge. Atunci vei urca uşor , cu suflet blând şi luminos, slobozit de toată suferinţa, în lumina falnicilor bolţi, în palatele cele de mărgean, acolo unde nu este nici durere, nici întristare , nici suspin…

Acestea au fost ultimele cuvinte citite de înger şi printre genele rourate de lacrimi l-a privit pe copilul ce dormea şi i s-a părut că vede strălucind pe fruntea lui când o cunună de stele, când o cunună de spini. A vrut să-l sărute pe frunte , dar n-a îndrăznit. S-a aplecat cu evlavie şi a sărutat picioarele copilului care primise ca dar SUFERINŢA.

Copilul acela era MINAI EMINESCU.

7 ian. 2010

Remember 2009

Multumesc Elenei, pentru dragul si increderea cu care mi-a inmanat acesta leapsa. Sper sa n-o dezamagesc... In mare imi spusesem ca am avut un an bun, destul de activ, dar inca nu il analizasem in detaliu.

Ianuarie
Anul a inceput furtunos la scoala, cu Mihai Eminescu - spectacol cu elevii de cl a VIII-a, urmat de o lectie deschisa la care au venit toate colegele din scoala, un medalion literar foarte reusit, iar copiii s-au intrecut pe ei. Am aparut si in ziarul local :)

Februarie
Brigada!!!!
20 de inspectori pe capul nostru la verificat acte, hartogaraie, dar si inspectie la cate 2 ore pentru fiecare cadru didactic din scoala. Rezultate? Calificativ FOARTE BINE

Martie:
8 martie - Ziua mea!!!! :) Petrecuta alaturi de familie, de prieteni si finalizata cu o cina doar eu cu sotul, la un restaurant select, Conacul Domnesc.
16 martie - Ziua finutului meu, Sabin! Din nou distractie!




Aprilie:
De Pasti am mers la cateva manastiri din Bucovina. Intr-o zi, Manastirea Dragomirna - primavara chiar e raiul pe pamant






In alta zi, manastirea Voronet, care nu e cu nimic mai prejos...tot un colt de rai e..














Mai - o luna fabuloasa
Am fost invitata la Parlamentul European de la Bruxelles, iar in drum, am vazut si Ungaria, Cehia, Belgia, Olanda, Austria... Suuuuuuuper!


































Iunie
- Excursie cu copiii pe Rarau, in care sotul a fost ajutorul :) El a carat bagajele cu masina, iar noi pe jos...
- mers cu trenul, dormit in cabanute, foc de tabara cu frigarui, Piatra Soimului, Pietrele Doamnei, Schitul Rarau, urcarea a 12 km de munte PE JOS!!!!, aproximativ 3 ore de urcat pe munte, ca sa nu mai spun de coborare..care a fost mai grea ca ne tremurau picioarele de la efort - aceiasi 12 km + insfacarea bagajelor si fuga la tren=4 km de fuga, cred ca de fapt era o taraire...si totusi n-am pierdut trenul!! Dar a meritat! Sa va spuna Cristiana! Piatra Soimului e dementiala!!! E zbor!!! E fabulos!




TO BE CONTINUED!!!!