17 ian. 2010

Grigore Vieru - lacrima lui Eminescu


"Daca visul unora a fost, ori este sa ajunga in Cosmos,
eu toata viata am visat sa trec Prutul."
GRIGORE VIERU

Inainte ca soarele sa apuna peste ziua lui Eminescu, "Sufletul Basarabiei" se pregatea sa plece pe drumul vesniciei. Destinul i-a fost fatal pe o margine de drum. Poetul Grigore Vieru se intorcea de la Cahul, o localitate din sudul Moldovei, unde participase la o ceremonie de omagiere a poetului Mihai Eminescu.
Nenorocirea nu intreaba pe nimeni! Vine si atat! Pe 18 ianuarie 2009, toti crestinii si-au impreunat mainile a rugaciune pentru sufletul marelui poet roman.

Nu am, moarte, cu tine nimic
Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc
Cum te blestema unii, vreau să zic,
La fel cum lumina pârăsc.

Dar ce-ai face tu şi cum ai trăi
De-ai avea mamă şi-ar muri,
Ce-ai face tu şi cum ar fi
De-ai avea copii şi-ar muri?!

Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc.
Vei fi mare tu, eu voi fi mic,
Dar numai din propria-mi viaţă trăiesc.

Nu frica, nu teamă,
Milă de tine mi-i,
Că n-ai avut niciodată mamă,
Că n-ai avut niciodată copii.


Amintirile din copilarie ale lui Grigore Vieru aveau fiorul dragostei de neam si de Dumnezeu:

"Eu sunt născut pe malul Prutului, pe lângă Rădăuţi-Prut. Biserica din sat era închisă, iar maica-mea, ca toate femeile de la ţară, deşi analfabetă complet, era o mare credincioasă şi, când venea Paştele, cocea pe ascuns pască şi făcea ouă roşii. Trebuiau sfinţite, dar unde să le sfinţeşti? Pe celălalt mal, la Miorcani, biserica funcţiona. La miezul nopţii se revărsa peste Prut zgomotul clopotelor din noaptea Învierii. Aşa sfinţea maica-mea pasca şi ouăle, în zvonul acelor clopote din satul Miorca­ni!"


S-a dus si poetul Grigore Vieru si parca de cand s-a dus mi-e dor si mai tare de el, scrierile sale ma fac sa lacrimez de fiecare data cand le citesc. Transmit atat de multa durere!

Grigore Vieru
Ion Aldea Teodorovici
Doina Teodorovici

Dumnezeu sa-i ierte, in veci, pe toti!

11 comentarii:

  1. Mie mi se pare ca scrierile lui Grigore Vieru transmit si mult mult dor de Romania cea mare, Romania cea din sufletul lui. Pentru ca cea reala cred ca l-a cam dezamagit.
    Alina, bucovineanca mea cea frumoasa la trup si suflet, te rog sa ridici un premiu de la mine de pe blog, in ton cu dorintele lui Grigore Vieru, al prieteniei.

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc pentru premiu, Elena! L-am luat cu mare drag!

    RăspundețiȘtergere
  3. Dumnezeu sa-i odihneasca!

    Blogul tau imi place mult:).

    RăspundețiȘtergere
  4. Ma bucur ca iti place, Ramona! Sa stii ca ma reprezinta! :) Asa sunt si eu!
    Te pup!

    RăspundețiȘtergere
  5. astia vor sa l uitam pe Eminescu .....

    RăspundețiȘtergere
  6. Un an de când nu mai este. A rămas însă opera sa, de mare valoare.

    Zi plină de frumos!

    RăspundețiȘtergere
  7. Da, Geanina...si au ramas si dorul si durerea sa dupa Romania!

    O zi minunata!

    RăspundețiȘtergere
  8. Am intalnit destui basarabeni. Am impresia ca noi strigam ca prostii "Basarabia pamant romanesc" Ei vor doar drumul spre UE. Sunt prea bolsevizati.

    RăspundețiȘtergere
  9. da nu mai e cum spunet...

    RăspundețiȘtergere