31 dec. 2009

Noapte instelata - Starry Night

Va doresc ca la trecerea dintre ani sa aveti o Noapte instelata, la fel de frumoasa ca cea a lui Van Gogh... si ca sa va iasa, puteti incerca sa o puneti cap la cap, din timp :)

LA MULTI ANI, dragi prieteni!





28 dec. 2009

Craciun minunat!










Ce poate fi mai frumos decat un Craciun cu zapada?
Dupa doua zile in care a plouat ca in luna lui martie, astazi, de Sf. Stefan, a nins ca in basme. Ziua nu se anunta deloc cu zapada cand ne-am pornit la Manastirea Voronet, insa apropiindu-ne de padure, de munti, zapada jucausa se depunea cat ai zice "Ninge!";)
Desi merg la Voronet de cate 3-4 ori pe an, de fiecare data am sentimentul ca e prima data, un fior strabatandu-mi sufletul. E ceva magic acolo, e prezenta Divinului in toate: incepand cu albastrul de Voronet, cu padurea care inconjoara manastirea, cu maicutele a caror voce blanda te face sa te simti de neatins si terminad cu oamenii... au oamenii de acolo o caldura in glas si in suflet ca dau pe dinafara.
Astazi Voronetul era ca o vata de zahar, ca un cuibusor de puf alb.. era frumos tare! Si era plin de oameni desi zapada depusa anunta cateva inzapeziri, ba chiar si un accident minor de derapare si tamponare...


Si credeti c-am ratat ocazia de a testa si partia de schi de pe langa manastire???? Desi inaugurarea trebuia sa fie de Craciun, ea s-a amant, insa noi n-am amanat urcusul si coboratul pe partie cu saniuta. Iuhuuuu!!!!

25 dec. 2009

Mos Craciun, ce tanar si neexperimentat esti!


Ieri am trait o minunata intamplare! Mi-nu-na-ta!

Am luat locul Mosului pentru o jumatate de ora si l-am ajutat putin, ducand cadourile cerute, finutului meu de 2 ani si jumatate, Sabin.
Foarte tare experienta, dar mai tare a fost ca a trebuit sa strabat o straduta mica pana a ajunge la
locul cu pricina, si... mai era si intr-o ora de varf, cand toti copiii colindau pe la case.

Batranul Mos de abia mergea cu sacul pliiiiin de jucarii in spinare, tiptil-tiptil pentru a trece neobservat.. Credeti ca a trecut????

Pai cine e un punct mic si rosu care vine regulat :))))???? Mos Craciun, bineinteles, care cand ajungea in dreptul unei usi la care se colinda, colindatorul amutea... Mosul il mangaia pe crestet si-l intreba daca a
fost cuminte, dar cum era cam tinerel ;) si fara experienta, uitase sa ia cu el niste dulciuri pe care sa le dea copiilor.

Astfel ca, dupa ce Mosul spuse vreo doua-trei minciuni cum ca s-ar intoarce mai
diseara pe la ei, in sfarsit iese din scara blocului. Afara, Mosul devine sprinten, si vrea sa sara o balta, cu ochii la obiectivul care se afla la numai 2 scari distanta de el ... (isi spuse in gand ca a scapat, nu era nimeni pe straduta).... cand deodata, de dupa bloc, o ceata de copii, il zareste pe Mos si vin toti gramada pe el, dupa el, in fata lui, cerandu-i cadourile din sac. Mosul a iutit pasul, tinand strans de sac care nu cumva sa fie scapat in mainile cetei de colindatori. Cu toata rusinea, le-a strigat ca se va intoarce mai tarziu....

Si, ajunge Mosul, la destinatie, ud, pentru ca intre timp, calcase in toate baltile, tr
anspirat de cat trase de sac ca sa nu i-l ia copiii, si gafaiand pentru ca urcase cele 3 etaje, sarind cate 2 trepte ca nu cumva sa se mai intalnesca si cu alti colindatori... si, cand colo, sus, nimeni nu a apreciat efortul Mosului, sa-i sara de gat, sa-l pupe, sa-i cante...
Cel mic, s-a ascuns
in cel mai intunecos loc din casa, adica dupa dulap, in dormitor, si putea sa traga mama-sa sau bunica de el ca nu a iesit nici mort, timp de 10 minute... timp in care, Mosul si-a tras sufletul, langa brad, innoindu-si fortele. Trece la atac, pe principiul ca daca nu vine Mahomed la munte...merge muntele...si se duce in dormitor. Incet-incet, de dupa dulap rasare-un cap frumos de copil bucalat care tasneste in bratele bunicii, racnind.
Mosul nu-l mai intreaba daca a fost cuminte, desi stia ca nu a fost, pentru ca in urma cu 10 minute aruncase in toaleta 2 prosoape, dupa care trase apa..
Asadar, nu-l mai intreaba, ci i
ncepe sa-l laude ce copil cuminte are in fata lui, ce destept e... stiti Goe cu mam-mare, mamitica si tanti mita???... toate 3 il laudam, incat, s-a apropiat de sac, inhatand toate cadourile, nelasand nimic si pentru alti copii. Printre laude a scapat Mosul si un "Hai, vin' la nana!", dar a rectificat repede, balbaindu-se si noroc ca cel mic era prea prins in a lua cat mai multe cadouri din sac;)
I-a si cantat Mosului, tare-tare, pentru Mosul era surd si nu auzea bine... Ba a fost de acord sa mearga langa brad ca sa faca poze cu el, si acolo i-a mai tras o cantare!
video

Ce sa spuna Mosul:
Ca i-a fost cam frica sa nu cumva sa fie recunoscut???
Ca finutul a observat de acum 3 saptamani ca Mos Craciun de pe blog seamana cu nana lui???
Numai ca acum, Mosul avea ochelari aburiti de la efort si de la caldura care il cuprinse, pentru ca avea saracul Mos cam o ora de cand statea in casa cu manusi de piele, barba alba si "gadalicioasa" si un fular gros in jurul gatului.

Dar n-a murit!!!! ca daca murea nu
mai avea cine sa imparta bomboane la intorcere, luate de la bunica, si nici nu avea cum sa fie surprins si salutat de 2 fetite in timp ce deschidea usa, cu manusi de piele, si chiar surprins ca nu mai avea decat o bomboana la 2 fetite, asa ca intra in casa, cotrobaie si iese la usa, foarte dezinvolt si mai da fetitelor si niste bani pentru colinda.

Sper ca Ajutorul Mosului sa-si fi indeplinit misiunea si sa nu fi bulversat mai tare copiii, ca daca nu, la anul, Mos Craciun nu-l va mai lasa sa fie ajutorul lui! :))))






23 dec. 2009

Vine Crăciunul!!! Simţiţi bucuria?

Vine Crăciunul!!!!
Simţiţi bucuria?

Deschideţi-vă sufletele şi braţele
pentru a vă putea îmbrăţişa familia, prietenii, cunoscuţii, necunoscuţii...

FIŢI FERICIŢI!!!...
acum când cerul coboară pe pământ,
când îngerii cântă alături de noi colindele
care vestesc Naşterea Domnului Nostru Iisus Hristos!


Pentru voi, o colindă culeasă de tatăl meu din satul în care s-a născut, Ilişeşti, comuna Ciprian Porumbescu. Colinda prezinta legenda plopului, legenda cailor si a boilor.
CRĂCIUN FERICIT!



22 dec. 2009

Colinde, colinde...


Colinde, colinde!
E vremea colindelor,
Caci gheata se-ntinde
Asemeni oglinzilor
Si tremura brazii
Miscand ramurelele,
Caci noaptea de azi-i
Cand scanteie stelele.

Se bucur' copiii,
Copiii si fetele,
De dragul Mariei
Isi piaptana pletele,
De dragul Mariei
S-a Mântuitorului
Luceste pe ceruri
O stea calatorulu

(M. Eminescu)


O colinda care de data aceasta nu este cantata de copiii mei, dar care imi place foarte mult: Grupul folcloric "Ardealul"

19 dec. 2009

Saniuta fuge!

Saniuta fuge
Nimeni n-o ajunge...

Ce-a mai fugit si saniuta mea in
seara aceasta!
Ce fain a fost!
Simt si acum senzatia de liberate pe care ti-o da zborul cu sania... la fel imi simt si obrajii imbujorati si arsi de gerul de afara: -17 grade, la Suceava. Dar a meritat! Am zburat si la propriu si la figurat, timp de 4 minute cat a durat coborarea pe drumul Plevnei, coborare luminata din spate de farurile masinii conduse de sotul meu, ca altfel nu se putea - era bezna!
Vreau sa repet experienta si maine seara! E senzational! E adrenalina! E bucurie! O bucurie copilareasca, inconstienta, nebuna, nebuna...




UPDATE:

In seara aceasta am reluat drumul lung, dar plin de satisfactii, al coborarii cu magica saniuta. A fost suuuuper, de aceea am mai urcat o data dealul si l-am coborat la fel de repede...
Vedeti?
Nu ma vedeti!!!!!
...
am zburat ca vantul... ba nu! ca gandul! :)

video

18 dec. 2009

Colinda "Colea, colea, după deal"


Spuneam intr-o alta postare despre Bucovina mea, despre bunicii mei care m-au invatat sa iubesc horele, doinele si colindele noastre inca de cand eram mica, despre copiii carora incerc sa le tezesc in suflet dragostea pentru tot ce-i romanesc... despre oamenii carora vreau sa le cant toate dorurile si multumirile mele, pe care vreau sa-i inveselesc sau, de ce nu, sa-i intristez...

Astazi, as vrea sa va amintesc despre Crăciun, despre Crăciunul care nu inseamna numai goana dupa cadouri, Mos Crăciun, mese copioase, ci Craciunul care inseamna Nasterea Domnului, dar şi întoarcerea la origini, la moşii şi strămoşii nostri care sărbătoreau Crăciunul simplu, curat, din inimă, înţelegând adevăratul sens al celei mai minunate sărbători creştine, după Înviere.

Si mai ales pentru ca grupul nostru folcloric se numeste "Mioriţa", în repertoriul nostru se afla numeroase colinde autentice culese de prin sate, de pe la batrani, colinde despre trashumanţă, despre ciobanaşul din celebra balada populară "Miorita", despre mioriţa care nu numai ca îl apară pe baciul moldovean, dar şi
cântă alaturi de el.

„Colea, colea după deal

Este-un beci di păcurari.

O turmă di oi păştea

El la fluieraş cânta.

Numai una miorea

Sta-n genunchi şî sî ruga

La Măicuţa Precista

S-o scapi di iarna grea

S-o scoatî din iarnă-n varî

La drăguţa primavarî.

Cî dar îi va dărui

Şî frumos o va cinsti

La Crăciun cu lapti bun

La Ispas cu dulci caş.”

14 dec. 2009

LEAPSHA ... de sezon

Am primit această leapşă de la Mariana Hera, un suflet de artist şi de copil, spun eu, pentru care îi mulţumesc!

Ca sa simt ca traiesc am nevoie SĂ IUBESC... viaţa, copiii, meseria, muzica, zăpada, spiritul sărbătorilor;

E simplu... să ajuti;

E (prea) complicat... să urăşti pe cineva;

Lupt mereu ...cu mine insămi;

Mi-e rusine... de rusinea mea si de rusinea altora

Vreau sa inteleg... de ce e atat de usor sa faci un bine si totuşi oamenii fac rău;

As vrea sa cistig.... dar n-am noroc... chiar n-am! Tot ce-am obţinut a fost prin muuultă muncă, dar am avut şi maari satisfacţii;

Ma poticnesc mereu când ajung la o răscruce de drumuri... şi atunci mă bazez pe intuiţie. Până acum nu m-a indus în eroare...

Ma simt copil... când sunt între copii, adică tot timpul... Şi cînd sunt răsfăţată :)

Ma plictisesc de moarte... când nu învăţ nimic nou;

M-am împacat cu gindul... că nimic nu este veşnic cum am crezut odată;

Mi se pare ca... am început să văd viaţa cu alţi ochi;

Nu stiu cind... şi nici nu vreau să ştiu dinainte... îmi plac surprizele;

Ii ascult pe cei care... În primul rând, am învăţat să ascult. Mi-a trebuit mult timp. Acum imi place să-i ascult pe toti cei care au sufletul încărcat.

Mint cei care spun ca nu există Moş Crăciun! :) El există, e în noi, în bucuria noastră de a dărui!

Cel ce iubeste... trăieşte, este viu!!!

Cel ce este iubit... este fericit, dar şi dator?

Nu mi se pare deloc absurd... să recunoşti..

Nebun este cel care ...imi place să fiu nebună, nebună, nebună....

As vrea ca Mos Craciun sa-mi aduca... ştie el ce!!!


8 dec. 2009

Bucovina, plai cu flori

Bucovina este un ţinut al misterelor, cu colinde care urcă pământul până la cer, cu oameni în costume viu colorate, care exersează de multă vreme arta ospeţiei şi a mitologiei.
In acest loc mirific, m-am născut, am crescut, m-am format ca om şi trăiesc eu.... N-aş pleca de aici pentru nimic în lume. Când văd cu câtă uşurinţa ar renunţa unii la locul unde s-au născut, cu câtă uşurinţa îşi leapăda ţara, parcă mă doare sufletul.

Sunt invatatoare şi ştiu ca acesta e misiunea mea pe pământ, insa stiu ca daca n-as fi invatat copiii despre dragostea de tara, iubirea de parinti, respectul fata de sine si fata de altii, stiu ca as fi cântat lumii intregi despre toate aceste lucruri.

De mica, am iubit doinele si horele noastre bucovinene pe care le cânta mosul meu cu atata patima atunci cand avea cate un dor la inima, tot din copilarie, de la bunica am invatat sa iubesc portul popular bucovinean, incat o rugam pe bunica sa scoata duminica, din lada de zestre, bruma de avere care ii mai ramasese de pe urma razboiului: doua costume populare vechi, tesute cu mana ei, si ma imbracam cu ele, admirandu-ma in oglindă cât de mândră eram.

Vremea a trecut, bunicii mei nu mai sunt, insa ei traiesc prin mine, prin ceea ce mi-au sadit in sufletul meu de copil. Iar eu, la randul meu, incerc de cativa ani incoace sa le transmit copiilor mei de la scoala ceea ce s-a inradacinat atat de adanc inlauntrul meu: dragostea pentru folclorul autentic bucovinen.

Mi-a fost destul de greu sa-i atrag pe cei mici sa cante folclor, insa mai greu este sa-i ţin langa mine pentru a canta, chiar si atunci cand mai cresc putin...pentru ca incep sa se rusineze de portul popular, de vorba noastra cu accent moldovenesc... dar nu ma dau batuta asa de usor si o iau de la capat, atunci cand cei mici, deveniti mari, pleaca.

Stiu ca mai sunt vreo doua saptamani pana la Craciun, insa pentru mine a inceput deja colindatul. Sambata avem un concert la Iullius Mall Suceava, iar saptamana viitoare vom canta pe scena Casei de Cultura, Suceava. De aceea, in tumultul acesta al votarii, fraudarii, amenintarii.... vreau sa va cantam o colinda de pe la noi.
Sper s-o primiti cu bucuria cu care v-o daruiesc!




5 dec. 2009

Cei trei care au speriat vestul :)

Finutul meu. Sabin, cumatra vulpe :) si eu, nana....


Send your own ElfYourself eCards


Send your own ElfYourself eCards



...si eu si sotiorul meu...

Send your own ElfYourself eCards

27 nov. 2009

Noi ne-am nascut aici! Apostolul lupilor




Haideti sa ne descoperim istoria pierduta! ...pentru a iesi din faza in care ne consideram un popor mic si neinsemnat.
Sa ne amintim ca suntem singurii care nu am atacat vreodata un alt popor. Ca suntem neamul de care s-au lovit in lupta atatia de-a lungul istoriei si nu au putut trece.
Pentru ca pentru noi a fost o datorie sfanta sa ne aparam pamantul pe care zeii ni l-au harazit noua, si nu altora.
Noi n-am venit de nicaieri. Noi ne-am nascut aici, si daca cineva ne intreaba raspundem, fara sa stim de ce, ca aici vrem sa si murim!
Noi suntem urmasii dacilor... si ai romanilor, insa dacii au trait aici pe aceste locuri, pe pamantul nostru...

UPDATE:
Sfantul Andrei, pe care il sarbatorim astazi, mai este numit si apostolul lupilor. Se spune că acest nume derivă din vechea denumire a dacilor (daoi = lupi), dar şi de la simbolul lor, lupul.
Lupul era chiar un simbol al sanctuarelor Daciei. Legendele spun ca acest animal a fost alături de daci la căderea Sarmizegetusei şi că cel care era căpetenia lupilor, l-ar fi vegheat pe Apostolul Andrei prin pustia Dobrogei, spre peştera care i s-a oferit ca adăpost.
Apostolul Andrei ar fi murit în vremea persecuţiilor Împăratului Nero, prin anii 64 - 67. Oricum, dacii au fost creştinaţi înainte de războaiele cu romanii, si poate şi de aceea, "împăraţii lumii" s-au împiedicat atâţia ani de daci, până i-au cucerit.

Au fost dacii “…cei mai drepţi şi mai viteji dintre traci”, după cum spunea Herodot, sau poate doar nişte “barbari pletoşi” aşa cum îi numea Ovidiu?
Stiau dacii ca sufletul este nemuritor sau doar se aruncau in lupta din cauza ca erau beti?
Erau dacii astronomi priceputi sau au insirat niste pietre la intamplare? Aveau cunostinte despre matematica, astronomie, geometrie construind sanctuarul de la Sarmizegetusa Regia care se aseamana cu cel de Stonehenge, construit acum 3500 de ani sau tot e o pura intamplare?

Este articolul de mai jos o pura inventie?


FLORENTINA IONESCU
Joi, 13 August 1998

Conducta dacica veche de 2000 de ani prin care curge inca apa potabila

In expeditia intreprinsa luna trecuta in Muntii Orastiei, echipa Institutului
civilizatiei dacice din Chisinau, condusa de Andrei Vartic, a dezgropat o
conducta de constructie dacica prin care curge inca apa, foarte gustoasa,
captata de la o distanta de 1,5 km. Tehnologia de realizare a conductei este
deosebit de ingenioasa: a fost folosit un amestec de argile, cu proprietati
bactericide, prin procedee de conveier, iar invelisul este alcatuit din doua
straturi de lut de culori diferite (in cazul unei fisuri, huma galbena indica
locul, iar cea cleioasa, verde-albastruie, astupa automat fisura). "In Roma
antica, apa era adusa prin conducta de plumb, care le scurta viata. Nu cred ca
cineva poate indica o conducta moderna, macar de la inceputul veacului, in buna
functiune. Cercetarea noastra arata cit de minunate sint tehnologiile dacilor:
apa divina curge de 2000 de ani prin conducta", ne-a declarat Andrei Vartic.
Descoperirea contrazice teoria conform careia dacii beau apa de ploaie pe care
o colectau in bazine.

Orice parere bine argumentata este o bucurie pentru mine si un castig.

23 nov. 2009

Doina, dor, colind

Pentru Mariana Hera, cu mare drag, ca un raspuns la pledoaria ei pentru
doina, dor, colind
cuvinte sfinte si unice pentru romanii adevarati care inca mai cred in traditii!


22 nov. 2009

Votati?

Astazi e o zi importanta pentru noi, romanii. Unii nu-si dau seama cat de importanta este si o trateaza cu indiferenta...
Astazi se hotaraste soarta noastra pentru inca 5 ani: ne va conduce peste mări tulburi acelaşi marinar sau schimbam cârmaciul?
Fiecare este liber sa aleaga după sufletul si credinţa sa, numai sa aleagă.

E DREPTUL SĂU!! Un drept pentru care altii au murit acum 20 de ani.

Eu voi merge impreună cu familia mea si ne vom exprima liber alegerea, chiar daca in casa noastră fiecare votează diferit ;)). Asta e! Tin la parerea mea, cred în ea, turul trecut am gresit, dar asta nu mă împiedică sa nu cred in opţiunea mea actuală!

Fie ca majoritatea să alegă ce e mai bine pentru tara aceasta!


P.S. 23 nov


Am votat, dar se pare ca ne meritam soarta!
Va mai curge multa apa pe Dunare pana cand majoritatea va alege liber.
Faceam un indemn la vot pentru primul tur... ei, pentru al doilea nu mai indem pe nimeni, la nimic... EU, UNA, NU MAI VOTEZ! Nu ca n-am pentru ce, dar n-am pe cine!

20 nov. 2009

Blogul de aur




Oau! Sunt onorata!
Unul din bunii mei prieteni de pe blog, Dan Ioanitescu, UN OM CU SUFLET DE AUR mi-a oferit BLOGUL DE AUR.
http://rodulpamantului.blogspot.com/

Ii multumesc pentru acesta distinctie care chiar mi-a bucurat sufletul. Blogul meu nu-i de aur, insa, pentru mine, prietenia unui om asa de valoros este aur.
Voi incerca sa-l "exploatez" la maximum pentru a invata cat mai multe de la el.

Si pentru ca traditia este de a-l da mai departe altor prieteni-bloggeri, eu il voi inmana:

http://heramariana.blogspot.com/
http://sorindirokko.blogspot.com/
http://bucatariaelenei.blogspot.com/
http://dr-tunde-pantea.blogspot.com/
http://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.com/

Va multumesc pentru sfaturile voastre, pentru faptul ca mi-ati fost alaturi in drumul meu initiatic printre bloguri, si va transmit si regulile acestei distinctii:

1. afişarea premiului; (copy & add photo);
2. afişarea linkului celui care a acordat acest premiu;

3. oferirea lui catre 10 bloggeri sau cati doriti voi.
;
4. informarea bloggerilor prin mesaj.

8 nov. 2009

Gripa porcina

Toata lumea este panicata de gripa porcina. Insusi "Marele" Mircea (Badea) s-a autosuspectat de gripa... :)) E isterie mondiala!!!
De ce sa nu spun, ca si eu am oarece temeri, mai ales ca de maine incepe scoala dupa scurta vacanta de o saptamana si, dupa cum ii stiu eu pe copii, vor veni mai bolnavi decat au plecat...
Am tot citit despre semnele bolii pe toate site-urile, insa cel mai evident semn este acesta !!!!



E clar! Daca dimineata va treziti cu fata asta, atunci sigur aveti gripa porcina!

PS: Acest haz de necaz specific lui Creanga cat si urmasilor lui :)) s-a vrut a fi o distragere a atentiei de la problema de fond. Stiu ca lipseste profunzimea mesajului, dar poate ma ajutati voi...

PS 2: S-a confirmat! Si viceprimarul Sucevei, L Harsovschi, intors recent din SUA, are gripa porcina! Cred ca e plina primaria.... De ce? Bineinteles de cazuri de gripa....

14 oct. 2009

Toamna

Imi place toamna!!!
Imi place sa ma intind pe patul format din frunzele aramii ale copacilor si sa staaaau acolo, meditand.
Imi plac zilele frumoase de toamna, cu soare caldut si inselator, dar imi plac si zilele ploioase.... ma fascineaza lupta aceea care se da intre bine si rau, intre toamna buna si cea urata si rea. Ultima apeleaza la tot felul de tertipuri pentru a o pacali pe zana Toamna, uneori plangand cu picaturi reci si amare, alteori enervandu-se si vantuind tot ce prinde in cale...
Dar, pana la urma cel mai intelept cedeaza, asa ca, astazi si-a aratat toanele Toamna rea - a jucat miseleste, fara niciun avertisment... a dat o lovitura nestepata Zanei Toamna si a alungat-o.
Iar eu, ca o frunza mica si neputincioasa, m-am suspus toanelor Ei - m-am imbracat gros, unde ieri aveam haine lejere, astazi am fost sfatuita sa trec chiar la manusi, infruntand cele 2 grade de afara. Unde era diferenta de 20 de grade de ieri????
Le-a luat Zana cu ea, dar nu ma plang...
Imi place toamna!


21 aug. 2009

O mare taina



Mi-am amintit de
o pilda pe care mi-a spus-o odata, o femeie mai in varsta, foarte bisericoasa, de la care am invatat multe... Pilda circula printre pelerinii care fusesera la o manastire din N Modovei(nu mai stiu care). E plina de talc si de aceea va voi lasa pe voi sa o descalciti....




Doua femei se duceau sa se spovedeasca la duhovnicul lor care era un calugar cu har. In drum spre manastire una dintre femei se gandea:
- A, eu nu prea am pacate... doar de astea mici... dar ma duc si eu asa, ca am postit si e bine sa ma spovedesc...
Cealalta femeie, avea sufletul greu, si parca nu putea sa se duca la spovedanie... Isi spunea:
- Of, Doamne, ce sa fac? Am un pacat de moarte, un pacat mare si nu stiu daca sunt vrednica sa apar in fata ta...
Cele doua femei ajung la duhovnic, iar el, avand har, stia ce este in sufletul fiecareia. Le-a spus:

- Pentru fiecare pacat pe care il aveti, duceti-va si luati cate o piatra la fel de mare ca pacatul vostru, si aduceti-le la mine.
Femeia care nu prea avea pacate, plina de incredere si de vedelie, a stans intr-un sac pietricele, care mai mari, care mai mici, si a venit la calugar.
Femeia cu pacatul de moarte s-a dus si a luat cea mai mare stanca, pe care de abia o putea duce, si a venit si ea la duhovnic.
Atunci, duhovnicul, fara macar a se uita la ele, le-a spus:
- ACUM, DUCETI-VA SI PUNETI-LE LA LOC DE UNDE LE-ATI LUAT!
Femeia cu stanca cea mare i-a gasit locul, insa cea cu sacul de pietricele, ii era imposibil sa mai stie de unde le-a luat.
DESPRINDETI VOI INVATATURA ACESTEI PILDE!

17 aug. 2009

La munte, la peşte

Ce poate fi mai frumos decât să-ţi petreci o zi, la munte, lângă un râu cu apă repede, privindu-i pe alţii cum se chinuie să agaţe ceva în firul lung, dar care nu vrea sa stea deloc
întins :)).




































Toate ustensilele sunt la locul lor....





















Lipsea pescarul! ....si pestele bineînţeles.

12 aug. 2009

Întuneric şi lumină


În nopţile cu lună plină
Când liliacul e-nflorit
Se-aude-un strigăt plin de jale
Sunt eu - şi altceva nimic.

Sunt singură în lumea asta

În care noaptea e stapâna

Mi-e frica de un întuneric

Ce-mi invadează inima.


Totu-i obscur şi trist, şi negru,

Mi-e sufletul plin de durere
Când văd cum doliul din natură
E ca un preot morţii mele...

Căci am murit, deşi o parte

din mine mai trăieşte încă
Sufletu-i dus, iar trupul umblă

Să-l caute din stâncă-n stâncă.

Dar stânca-i spearpă. În întuneric
viaţa nu poate triumfa...
Doar Moiese cu toiagul său

Din stânca apă poate da.

Avem nevoie de-un profet
Să ne arate calea bună,
Să ne adune sufletele
Ce le-am pierdut cu ani, în urmă.

4 iulie 1997

Am regăsit acesta poezie, astazi, frunzărind prin hârtiile mele de adolescentă, iar dedesubtul poezie, un scris mărunt, frumos, elegant, citeţ, citând urmatoarele:

"Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.
Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.
Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
Toate le suferă, toatel le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.
DRAGOSTEA NU CADE NICIODATĂ!
(I Corinteni 13, 4....8)

Era scrisul uneia dintre cele mai bune prietene ale mele, era "profetul" care, nu stiu dacă întâmplător sau nu, a apărut în drumul meu şi mi-a îndrumat paşii pentru o vreme. Ea a fost cea care mi-a arătat frumuseţea unei slujbe la mănăstire, m-a făcut să înţeleg că Dumnezeu face mari minuni, trebuie numai să ai încredere...
Scrisesem acea poezie, acum 12 ani, nici nu ştiu de ce, aşa îmi venise într-o noapte, când nu mai voiam să învăţ pentru facultate, iar după câteva zile, apare prietena mea care umblase pe atunci călăuzind, poate, paşii alteia care se rătăcise, şi rămâne lângă mine o bună bucată de vreme, legându-se de atunci între noi o prietenie trainică.
Viaţa ne-a despărţit iar pentru o vreme îndelungată, însă atunci când drumul meu se bloca sau apărea o răscruce, nu ştiu cum se făcea că era tot lângă mine...
Pentru asta îi mulţumesc acum, aici, deschis, nu numai pentru faptul că mi-e prietenă de atâta vreme, ci mai ales pentru faptul că atunci, în acea "noapte plina de jale, cu liliacul înflorit", ea s-a transformat în "maestrul" de care aveam nevoie.
Mâine e ziua ei de naştere!

ÎŢI MULŢUMESC, ALINA!

LA MULŢI ANI!

17 iul. 2009

Jurnalul fericirii, N. Steinhardt


Întreabă!
Cere!
Bate!
Îndrăzneşte!
Nu te teme!
Stăruie!

Năvăleşte!

Fii treaz!

Fii întreg la minte!



Tot atâtea îndemnuri care ne arată că nu se cuvine să fim proşti! Dovadă e însuşi faptul ca Dumneze
u e un Dumnezeu ascuns, că trebuie să-l aflăm, să-l descoperim; că lumea lui trebuie s-o putem descifra. Nimic nu ne e dat mură-n gură, natura e complicată... Şi până la urmă, în acest rebus, îl găsim pe Dumnezeu ascuns - unde? - în locul cel mai puţin probabil: ÎNLĂUNTRUL INIMII NOASTRE!

Ne mântuim prin credinţă, nu prin fapte. Dacă am crede ca ne mântuim prin fapte am cugeta ca fariseii, am vedea în mântuire un contract, un drept, un act magic, Dumnezeu fiind obligat să ne dea mântuirea in schimbul faptelor bune. Dar credinta atrage inevitabil după sine faptele bune, ori măcar dorinţa ori încercarea de a le face....

4 iul. 2009

Rosia Montana nu trebuie sa moara!

Au trecut 2 ani de zile de cand pasii mei au stabatut Rosia Montana, timp in care crezusem ca treburile s-au linistit acolo si ca dreptatea a invins.
Dar, de cateva luni circula pe la televizor un promo in care niste oameni (platiti, bineinteles) au nevoie de cele 4 milioane de euro pe care Romania le are si nu vrea sa le cheltuiasca...si culmea !!! De unde le are? Exact din locul acela ravnit de atata amar de vreme de firma canadi
ana Gabrielle, din Rosia Montana.
Oare chiar nimeni nu
observa ca indivizii acestia fara scrupule au inceput din nou planul lor, profitand de criza financiara?
...si nimeni nu face nimic, nu ia nicio atitudine...









http://grupmiorita.piczo.com/rosiamontana-luminatainuita/

Linkul de mai sus duce catre gandurile mele de acum 2 ani, dupa ce explorasem la pas Rosia Montana.

3 iul. 2009

Am si un blog!!!











Mi-am facut si blog! Altfel, cum era sa fiu in rand cu lumea?
Daca nu era Oreste, cu blogul lui, ... vedeam de alte treburi, dar asa... here I am!