23 nov. 2009

Doina, dor, colind

Pentru Mariana Hera, cu mare drag, ca un raspuns la pledoaria ei pentru
doina, dor, colind
cuvinte sfinte si unice pentru romanii adevarati care inca mai cred in traditii!

Publicat de la

7 comentarii:

  1. hera mariana24 noiembrie 2009 la 09:36

    Draga Alina,
    iti multumesc din tot sufletul si cu " fata-nlacrimata", de dimineata. Chiar am de gind sa pun un videoklip(no ca nu stiu cum se scrie)cu o DOINA, la postarea mea.Nu stiu de ce, dar cred ca vocea pe care am ascultat-o este a ta. Am vazut un cor de copii, dirijat de tine , te felicit si iti apreciez munca si rezultatele !
    O zi buna si ginduri si mai bune.

    RăspundețiȘtergere
  2. scolareii24 noiembrie 2009 la 09:50

    Multumesc, Mariana! Iti multumesc pentru faptul ca iubesti doina, colindul romanesc... sunt asa de putini care inca mai iubesc ce-i romanesc!
    Da, eu cant cu patos acesta doina :)) si mai am vreo cateva culese de la mosu' meu care a murit, D-zeu sa-l ierte!

    RăspundețiȘtergere
  3. Dan Ioanitescu24 noiembrie 2009 la 12:14

    Doina.... da, da... Am pus si eu una de curand cantata de Zamfir... Frumoasa doina ti-ai ales... Te alina... :)

    RăspundețiȘtergere
  4. hera mariana24 noiembrie 2009 la 19:12

    Si iar am ascultat-o, cu o prietena mai tinara si iar iti multumesc!
    Am trecut si pe la Dan, l-am ascultat pe Zamfir imi place mult. Desi nu sunt adepta muzicii populare am o perioada nostalgica, in apropierea CRACIUNULUI. Ar fi ziua mamei mele in 24 dec. iar ea a plecat demult dintre noi.
    Ai o voce dumnezeiasca, sa ai grija de ea si de tine!
    Te pup.

    RăspundețiȘtergere
  5. scolareii24 noiembrie 2009 la 20:03

    Multumesc, Mariana! Ma coplesesti!

    RăspundețiȘtergere
  6. Elena Toma26 noiembrie 2009 la 15:38

    Doamne, Alina, ce voce frumoasa ai! Sa stii ca am plans, amintindu-mi de primii ani ai copilariei si de cat de natural de frumos era, dar si trist uneori. Mi-a amintit de momentele in care mama participa la claca si ma tineam ca scaiul sa fiu cu ea acolo, printre fete mari si femei maritate, printre caiere de lana si fusuri care se invarteau magic pentru mine si mai ales cu cantece din astea extraordinare din batrani. Felicitari, se simte sufletul extraordinar in vocea ta si naturaletea, finetea unui timbru deosebit.

    RăspundețiȘtergere
  7. scolareii26 noiembrie 2009 la 18:51

    Multumesc, Elena!

    O lacrima mi-a dat si mie, retraind alaturi de tine inocenta copilariei petrecute in satul bunicilor mei de la care am invatat sa iubesc si sa cant doina. Iti multumesc!

    RăspundețiȘtergere

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)