Ce ne uneste?

Ce ne uneste? - ma intreaba Elena...

Eu am descoperit de multa vreme internetul si in special abilitatile tehnice care m-au ajutat sa-mi creez 3 site-uri cu caracter didactic... am invatat totul singura, fara cursuri, fara profesor - pur si simplu le-am dat de capat :)
Insa blogging-ul l-am descoperit datorita lui Oreste. Ii urmaream emisiunile iar el isi populariza blogul. Pentru a putea comunica cu el, mi-am creat si eu unul si am avut chiar privilegiul ca "maestrul" sa intre pe blogul meu pentru a-mi ura "Bun venit!"
Am descoperit acolo o comunitate foarte faina....eram un grup, fiecare membru cu pareri proprii, bine-argumentate, mai intervenea si Oreste...totul pana intr-o zi cand, Oreste, "si-a luat jucariile" si a inchis accesul la comentarii, ba mai mult, le-a sters si pe cele pe care le daduseram noi, gandurile noastre, timpul nostru, unele dintre ele - adevarate pleadoarii gandite in detaliu...
Vreo 2 luni de zile fiecare " a bantuit" pe unde a putut si a stiut el, apoi ca printr-o minune, ne-am adunat iar, pe blogurile lui Dan Ionitescu, si iar au inceput dezbaterile foarte interesante si lungi....
Intre timp am cunoscut si alte persoane care mi-au placut..pentru ca, uneori, sufletul unui om se simte mai bine in scris, prin cuvinte, decat atunci cand il ai in fata, astfel ca numarul prietenilor mei virtuali de la care invat cate ceva, zi de zi, a crescut.

Ce ne-a unit pe noi?
- interesul pentru aceleasi lucruri;
- dorinta de nou
- nevoia de a comunica
- dialogul constructiv
- timpul liber

Va multumesc ca aveti rabdarea de a ma citi, ca ma vizitati, ca-mi trimiteti cate o leapsha, pe scurt ca sunteti prietenii mei!