LA MULTI ANI, dragi prieteni!

„Colea, colea după deal
Este-un beci di păcurari.
O turmă di oi păştea
El la fluieraş cânta.
Numai una miorea
Sta-n genunchi şî sî ruga
La Măicuţa Precista
S-o scapi di iarna grea
S-o scoatî din iarnă-n varî
La drăguţa primavarî.
Cî dar îi va dărui
Şî frumos o va cinsti
La Crăciun cu lapti bun
La Ispas cu dulci caş.”
Doua femei se duceau sa se spovedeasca la duhovnicul lor care era un calugar cu har. In drum spre manastire una dintre femei se gandea:
- A, eu nu prea am pacate... doar de astea mici... dar ma duc si eu asa, ca am postit si e bine sa ma spovedesc...
Cealalta femeie, avea sufletul greu, si parca nu putea sa se duca la spovedanie... Isi spunea:
- Of, Doamne, ce sa fac? Am un pacat de moarte, un pacat mare si nu stiu daca sunt vrednica sa apar in fata ta...
Cele doua femei ajung la duhovnic, iar el, avand har, stia ce este in sufletul fiecareia. Le-a spus:
- Pentru fiecare pacat pe care il aveti, duceti-va si luati cate o piatra la fel de mare ca pacatul vostru, si aduceti-le la mine.
Femeia care nu prea avea pacate, plina de incredere si de vedelie, a stans intr-un sac pietricele, care mai mari, care mai mici, si a venit la calugar.
Femeia cu pacatul de moarte s-a dus si a luat cea mai mare stanca, pe care de abia o putea duce, si a venit si ea la duhovnic.
Atunci, duhovnicul, fara macar a se uita la ele, le-a spus:
- ACUM, DUCETI-VA SI PUNETI-LE LA LOC DE UNDE LE-ATI LUAT!
Femeia cu stanca cea mare i-a gasit locul, insa cea cu sacul de pietricele, ii era imposibil sa mai stie de unde le-a luat.
DESPRINDETI VOI INVATATURA ACESTEI PILDE!