Întreabă!
Cere!
Bate!
Îndrăzneşte!
Nu te teme!
Stăruie!
Năvăleşte!
Fii treaz!
Fii întreg la minte!
Tot atâtea îndemnuri care ne arată că nu se cuvine să fim proşti! Dovadă e însuşi faptul ca Dumnezeu e un Dumnezeu ascuns, că trebuie să-l aflăm, să-l descoperim; că lumea lui trebuie s-o putem descifra. Nimic nu ne e dat mură-n gură, natura e complicată... Şi până la urmă, în acest rebus, îl găsim pe Dumnezeu ascuns - unde? - în locul cel mai puţin probabil: ÎNLĂUNTRUL INIMII NOASTRE!
Ne mântuim prin credinţă, nu prin fapte. Dacă am crede ca ne mântuim prin fapte am cugeta ca fariseii, am vedea în mântuire un contract, un drept, un act magic, Dumnezeu fiind obligat să ne dea mântuirea in schimbul faptelor bune. Dar credinta atrage inevitabil după sine faptele bune, ori măcar dorinţa ori încercarea de a le face....